aleg sa ma simt bine, aleg sa fiu viu

e bine cand imi dau seama cat de mult am gresit pana acum alegand sa ma simt mic si inchis in micul meu univers. reactiile de aparare iau forme diferite, cei mai multi alegem sa ne bagam undeva intr-un locsor unde sa nu ne mai "loveasca" toate alea. acum, gandind mai bine si tinand cont ca "ofense is the best defense" zic sa scoatem la lumina oamenii din noi, sa luam o gura buna de aer (fara parafraza la blog) si sa ne definim viata. in perimetrul asta al nostru, noi ne suntem mereu aproape de noi. de ce sa nu ne traim viata in armonie cu propriile vise si emotii?

despre lume...in general

daca este sa vorbim despre conceptul in sine, parerea mea este ca singura proprietate certa pe care fiecare dintre noi o detine este viata.
nu pun in discutie ideea, va las pe voi daca doriti sa elaborati. dar asa cum se spunea intr-o carte (ca doar din carti vorbim cu totii cand vrem sa elaboram :) proprietatea este consolidata de posibiliatea de a face orice doresti cu lucrul in cauza, chiar si a-l distruge. uitati-va putin in jurul vostru si o sa vadeti cum unii au exercitat pe deplin aceasta posibilitate.
si totusi avem dreptul de a alege. toti ne-am cam nascut cu acest drept. si partea cea mai frumoasa este ca libertatea de a face alegeri ne garanteaza (sau ne confirma daca vreti) sentimentul de proprietate asupra vietii. notiunile astea merg mana in mana, si capacitatea de a decide asupra propriei vieti se bazeaza pe un set de cunostiinte....sau reguli. unii le spun valori. valori, ai???
foarte frecvent auzim "valorile nu mai sunt ce erau" sau "astia nu mai au nici-o valoare". e cam nonsens, toata lumea are niste valori, numai ca nu aceleasi ca ale noastre (sic! daca ati crezut vre-un moment ca nu-i asa). deci valorile difera, pana la a constata ca unii apreciaza ceea ce tu urasti, sau nu concepi. crud nu? dar foarte adevarat (fa-ti ochii roata).
incurajand diversitatea ne asiguram de aleatoriul din noi. cata vreme suntem in stare sa facem declaratii de genul "si el e copilul Domnului" trebuie sa ne asumam si bagajul insotitor al celui astfel evaluat. din pacate am constatat - mai frecvent decat mi-as dori - ca lumea nu e altruista si echitabila in evaluari si nimeni (inclusiv subsmenatul) nu este pe de-a intregul altruist. ce sa mai zic de alegere si proprietate! omul ca si treapta suprema (dupa Darwin) a evolutiei speciilor, nu este capabil de altruism per se ...poate doar prin educatie. 
revenind despre proprietatea asupra vietii, idee egoista din start, spuneam ca valorile determina exercitarea acestui drept. mai relaxat probabil la cei care au ca valori aspectele sufletesti si mentale inalte (acestia chiar par sa treaca mai usor prin viata). altii au stilul action-jackson - materialisti, orientati catre valorile palpabile, care dau greutate contului (si vietii ca o consecinta).
daca ati avut rabdare sa cititi pana aici eu va incurajez sa va eliberati viata de constrangeri si sa va traiti valorile - oricare ar fi ele - in comuniune cu semenii vostri. schimbati opinii si viziuni, luati-va de gat cu diversitatea. puneti stapanire pe viata (in principal a voastra) si ajutati-i si pe altii sa si-o stapaneasca pe a lor.
traiti frumos si cu grija.

aleatoriu...un nou inceput

ma consider o parte a acelei generatii pe care am crezut-o a fi aleatorie prin definitie. am ascultat si ne-am cultivat cu muzica aleatorie - nu cred ca se poate contesta caracterul cosmopolit al anilor 80-90 cand vine vorba de muzica. ne-am imbracat aleator - ah, acei superbi si "glamorous looking" blugi sfasiati, cizmele si "ciocatele" si cine ar putea uita valuil nou de "prespalati". ei bine, se pare ca mare parte din ceea ce ni s-a intamplat in primii ani a fost mai mult sau mai putin aleator. si aleatorul a fost bun. Ia mai ganditi-va!

au fost totusi si unele aspecte care nu erau chiar atat de aleatoare si cu toate acestea era bine. sa luam educatia de exemplu, o valoare solida, traditionala si bine pusa la punct...lipsita de aleatorul de acum. pe vremea mea (aoleu ce urat suna) nu prea auzeai de divorturi (lumea era ocupata cu traiul) si parca si oamenii erau altfel. erau mai ...umani! nu ca acum, purtatori de masti, semi-officiali, buni de socializare.

va provoc la un test simplu. alegeti o persoana pe strada (din nou, aleatorul e o idee buna, chiar natura in sine e cel mai bun exemplu), si cum spuneam, zambit persoanei respective, si intrebati-o de sanatate. s-ar putea sa ziceti ca e cam fortat, dar in vremea de mai demult, contactul intre oameni necunoscuti parea mai simplu de realziat. oamenii nu mai relationeaza cum ar trebui. poate ce spun pare straniu, si sunt convins ca unii vor gandi ceva de genul "Cum sa vorbvesti cu strainii? ! Hm! Asta e intr-o ureche!". poate, dar asta e o alta dovada de aleatoriu in viata!

in fine, ideea e ca, traind intr-un soi de high-tech-super-social-gadgeto-conformisto societate, ne urmam calea de transformare in masini (vezi Chaplin, mare om!). nimic nu prea mai e la intamplare, ceea ce creeaza un imens PLICTIS!!! orice devine plictisitor daca se repeta de prea multe ori. cand mergi in club, de exemplu: ce doamne iarta-ma mai e muzical acolo? luati aminte totusi ca ideea de "muzical" inseamna ritm, mesaj si armonie, dar aleatoriu de la om la om, pentru ca perceptiile sunt diferite. filmele - cu ceva exceptii -toate sunt pline de violenta intr-o forma sau alta . plictis, plictis, plictis!

o posibila solutie (de moment ce e drept) ar fi un dus cu Adrenalina. partea naspa (ca sa zic asa) e ca odata ce ai incercat-o mai vrei. e ca un drog si il iei ca sa eviti plictiseala. probabil ca toate alte drogurile, incepand de la tigara.

ar mai fi o solutie dar e mai grea. sa devenim oameni din nou. sa simtim si sa traim, sa ne acceptam semenii si sa imbratisam aleatorul. sa ne eliberam de conventii si sa reinviem din cand in cand si copilaria din noi. sa dam locul in autobuz unei persoane in varsta, sa ajutam un copil (poate chiar al nostru) sa inalte un zmeu, sa invatam sa ne plimbam cu rolele sau caiacul.

intr-o societate gri, care se invarte in jurul afacerilor si razboaielor de tot felul, a fi aleatoriu (desi e si putina nebunie la mijloc) poate fi salupa de salvare a fiecaruia dintre noi. atata vreme cat ne decidem sa ne suim la bord!

lirism si placere

cat de putin ne trebuie uneori ca sa putem intelege armonia. va invit sa ascultati si sa va abandonati muzicii.

perspectiva de ... neimplicare!!!

...culmea e ca de data asta pionul sta pe dinafara, de unde in mod obisnuit e primul sacrificat.

ramane general valabila ideea ca daca scapi de primele confruntari, ai toate sansele sa vezi meciul pana la capat? Sau nu?