...nu mi-a placut niciodată să încep propoziţiile cu literă mare. e aiurea...când vorbeşti nu vorbeşti cu literă mare, şi ar suna destul de ciudat să te apuci să accentuezi prima literă din fiecare frază pe care o spui numai ca să ştie cineva că ai început o propoziţie nouă. la fel de mult nu mi-a plăcut niciodată să pun liniuţă de dialog. nu mă descurc cu regulile şi mie nu îmi place să mi se impună. trăim într-o societate civilizată şi guvernată de reguli care ne aduc pe toţi la numitorul comun al legii, oprobiului public şi etc. s-ar putea să mi se reproşeze atitudinea rebelă şi de desconsiderare la adresa a tot ceea ce înseamnă civilizaţia umană aşa cum apare ea acum. nu mă interesează ce crede unul şi altul. pe ei îi interesează ce cred eu? cum spuneam, încearcă să îţi imaginezi ce ar însemna să vorbeşti (la propriu) cu semne de punctuaţie. pe de altă parte, dacă întoarcem foaia, e mult mai greu să scrii sentimente, să exprimi ceea ce spune sau ce simte cineva...şi asta este exact ce încerc eu să scriu aici. nu se înţelege, nu?
zilnic mă revolt împotriva regulilor, zilnic încerc să îmi păstrez fărâma de individualitate care mi-a rămas, astfel încât să mă pot exprima numai eu când deschid gura, nu jdemiile de traineri sau şefi sau profesori sau toţi cei care de-a lungul anilor au încercat (culmea că la unii le-a şi ieşit) să mă alinieze la turmă. EU SUNT DIFERIT! minunat sentiment, mai ales dacă e dublat de senzaţia că eşti şi deştept...sau e prea mult de suportat. nu impun, nu învăţ pe nimeni, nu fac altceva decât să zic "ăsta mi-s, vă place bine, nu vă place atunci căutaţi-vă altul". de felul meu sunt extrovertit şi îmi place să mă aflu între oameni, dar ce dracu, uneori am impresia că lumea asta e făcută din roboţi. iar când automatismele clare, de genul casă, servici, copii, club, shopping, tenis, fitness, bere, club, fiţe, Paris, Caraibe sau "la ţară" (funcţie de statutul social al robotului) nu îţi mai ajung, pui mâna pe uşă şi o închizi. şi ajungi între patru pereţi, şi atunci începe adevăratul şou: tu cu tine, care e actorul, care e regizorul? care e adevărul şi care e minciuna? unde începi tu şi unde se sfârşesc măştile tale?
...ia gândeşte-te, o chestie ca asta te poate trezi sau îţi poate face foarte rău DAR e un exerciţiu necesar. şi dacă nu mă crezi citeşte ultima linie de pe pagina asta. poate aşa ai să înţelegi de ce faci ce faci, cînd faci şi cum faci. şi ţine blestemata ai de uşă închisă, ca să te poţi proiecta mai bine pe tine pe pereţi. baftă!
